Sezonul maririlor

Salut!
Acum ma adresez tuturor celor care isi "maresc" notele la binecunoscutele examene.
Perioada aceasta mirobolanta in care strangeti din voi si ultima picatura de vointa in speranta ideii ca veti invata ceva pentru urmatoarea marire (si aceea de la 4 la 5) incepe sa va imprime un sentiment acru si murdar pentru profesori.
Dupa cum am aflat si eu zilele acestea, ei te "ajuta" daca stii tu majoritatea chestiilor. Daca nu stii nimic poti sa revii acasa cu aceeasi nota, adica 4-picat-respins-restanta-patru. Si pentru ce sa te stresezi? Singurul motiv pentru care te-ai putea stresa ar fi acela ca scapi odata de examenul cu pricina.
Azi am incercat si eu balta cu degetu' descoperind ca ii prea adanca in asa fel incat sa ies victorios cu 5-ul - nu neaparat meritat - dar macar dorit. Incursiunea in Matematica Superioara m-a vaduvit de o ora pretioasa din viata mea scumpa in care puteam dormi sau mai bine, puteam sa lenevesc ca tot studentul roman.
Daca nu era de ajuns episodul meu educativ de azi dimineata atunci am sa va relatez ce a patit si colegu meu de apartament referindu-ma la el prin pseudonimul lui: Coccillia. Acum dupa-masa, a avut o "marire" mai interesanta. Trebuia sa se intalneasca cu domnul Marga (profesorul lui de Argumentare) la o poveste in urma careia se alegea cu o nota mai buna, dar ghiciti ce s-a intamplat?! Ala mai micu - seminaristul - a spus ca nu merita sa primeasca nota de trecere pentru simplul fapt ca lui nu i s-a parut citez "ca merita". Cam asa se corecteaza si se da note in Romania. Nu prin obiectivitate ci prin subiectivitate. Nu prin stiinta exacta ci prin viziune proprie.
Dar nu-i stres, vorba lui Mircea Badea: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!"
Si acum varianta studentilor: "Avem profi de toti banii de aia ne jecmanesc pe noi!"
Revenind la incursiunea mea in arta "maririlor" mai am inca 3 examene si trebuie sa incep sa invat pentru ele.
Studentu de la poli,
VladC.